"Un profesor fără trăiri curate este superficial, fără rabdare şi grăbit, vrând să vadă grabnic roadele cuvintelor sale. Suferă că nu îi sunt comentate vorbele în chip favorabil, în ciuda atâtor şi atâtor studii şi a sforţărilor sale de a fermeca auditoriul. Acesta este un profesor rău pentru că se iubeşte numai pe sine şi numai pe sine se scoate în faţă neîncetat. Un bun profesor se jertfeşte, se oferă pe sine, se află în slujba celuilalt şi îl iubeşte, iar iubirea sa îi dă o buna nelinişte şi o dulce durere.
Şi asta pentru că durerea este dulce numai prin iubire..."
Monah Moise
Binecuvantarea durerii si durerea iubirii...
